E evident din ceea ce scriu şi mărturisesc fără vină că sunt nostalgică, mă fascinează trecutul şi nu doar al meu! La un moment dat eram îndrăgostită de perioada comunistă, mă încerca un sentiment de apartenenţă în ciuda faptului că nu am apucat prea mult din ea. Tot mai des citesc fie posturi scrise de diverşi bloggeri, fie postări pe facebook despre cât de minunată a fost copilăria unora (implicit a mea) cu jocurile noastre, cazematele, v-aţi ascunselea, bileţelele de dragoste, cărţile de poveşti, romanele etc şi cum copiii de acum nu vor cunoaşte niciodată aceste bucurii! Toate aceste lucruri sunt povestite, scrise de nişte oameni nostalgici! Peste 10-15 ani copiii de acum vor avea şi ei nostalgiile lor (adevărat!) legate de jocurile pe calculator, smartphone-uri, tablete, facebook. Acum e copilăria lor, momentul lor istoric, lăsaţi-i să şi-l trăiască în realitate, nu în trecut, nu îi privaţi de ceea ce sunt destinaţi să trăiască! Odată cu trecerea anilor, lumea se schimbă, evoluează, se transformă! Nici părinţii noştri nu aveau poate televizor sau telefon în copilărie, noi am avut! Cât depre bunicii noştri, unii nu au beneficiat nici de electricitate...Credeţi că avem vreun handicap faţă de predecesori?
Poate ar fi bine să lăsăm cursul firesc al lucrurilor să se desfăşoare, oamenii nu pot fi mai răi sau mai buni de la o generaţie la alta, nouă ni se pare că în trecut era mai bine doar pentru că ne încearcă nostalgia trecutului!
Nu internetul, calculatoarele şi telefonia mobilă le distrug copiilor de acum copilăria, noi încercând să-i blocăm să şi-o trăiască, doar pentru că ne e greu să ne adaptăm schimbării!
Scriam aici despre snobism, probabil postarea mea poate fi încadrată cu succes în categoria snobism invers. Recunosc că acesta poate fi util până la momentul în care devine snobism pur şi îi contaminează pe toţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu