“O femeie care nu ştie să facă din
defectele ei calităţi e doar o fiinţă de genul feminin” Oscar Wilde
Picioare lungi, păr de culoarea mierii, cârlionţat,
degete drepte, abdomen plat, ochi verzi sau negri, buze cărnoase, dinţi
perfecţi, cupa D? Care sunt tiparele frumuseţii, perfecţiunii? Cât măsoară
patul lui Procust în lungime? Dacă nu ne încadrăm în măsurile standard riscăm
să fim ciopârţite? Poate pentru că sunt imperfecte aceste femei nu vor da niciodată
suficientă importanţă unui Procust, nu vor ajunge niciodată cu picioarele în
afara marginii patului lui. Vor căuta bărbaţi care vor trece cu vederea nepotrivirile
dintre femei şi mobilier. N-aţi întâlnit femei cu strungăreaţă, mignone, cu brahidactilie,
cu coaspe imperfecte dar cu un zâmbet cuceritor, care nu se ruşinează de dinţii
mai puţin drepţi, care nu ezită să rămână în costum de baie şi să alerge spre
valuri deşi şoldurile lor nu sunt foarte netede, ale căror buze mici reuşesc să
compună cele mai dulci grimase, a căror voce groasă va exprima cele mai
inteligente opinii, ai căror ochelari se vor aburi iarna când vor intra în casă?
Nu vi s-au părut acele imperfecţiuni poate cele mai plăcute? Şi poate v-au
plăcut pentru că ele nu s-au sfiit să le arate, le-au transformat din cusururi
în caracteristici ispititoare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu