Câteva cuvinte despre carte: un roman
despre sclavie şi despre singura motivaţie a negrilor sclavi de a trăi –
credinţa. Inutil să menţionez că am suferit la fiecare pagină în care era
descrisă umilinţa şi suferinţa la care erau supuşi acei oameni. Atunci când e
vorba de categorii sociale dezavantajate mă întreb de fiecare dată de care
parte aş fi fost eu? Sigur că privind retrospectiv e uşor să empatizezi şi să
fii de partea celor care suferă. Cum aş fi fost oare în acele perioade, când
exista o anume constrângere socială, riscuri pentru cei care se împotriveau regulilor
majoritare? Aş fi fost oare stăpânul care îşi loveşte negrii fără milă, le-aş
fi vândut copiii? Apropo de filmul „The help” - Nu i-aş fi permis menajerei de
culoare să-mi folosească baia? Oare în perioada comunistă aş fi avut curajul
să-mi spun ideile, chiar dacă ele erau în contradicţie cu regimul politic,
asemeni oamenilor de ştiinţă care au avut acest curaj cu preţul de a fi
condamnaţi şi închişi? Oare acum căror reguli şi nedreptăţi mă supun de bunăvoie,
pentru a nu ieşi din „normalitate”?
PS. Deşi oficial e iarnă, afară e încă
toamnă (totuşi nu ca în poză, care a fost făcută cam acum o lună)....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu