Petit pays de Gael Faye

"Quand on quitte un endroit, on prends le temps de dire aurevoir aux gens, aux choses et aux lieux q'on aimé. Je n'ai pas quitté le pays, je l'ai fui. J'ai laissé la porte grande ouverte derrière mois et je suis parti, sans me retourner "

Gael Faye este un cântăreț și compozitor de origine franco-rwandeză,
mai de curând și scriitor. "Petit pays" este de fapt despre două țări, Rwanda și Burundi.
E așa întâmplător cum ajungem să cititm unele cărți! Un roman descoperit într-un salon de spital, al cărei scop era probabil o evadare din acel loc!
E o carte despre Africa, iar tot ce e străin este captivant. E o carte despre copilărie, începe frumos, așa cum începeau și romanele lui Teodoreanu, dar realitatea forțează maturizarea.
Gabriel este un copil născut dintr-un tată francez și o mamă rwandeză, a cărui copilărie și-o petrece în Bujumbura, capitala Burundi-ului, la granița cu Rwanda. Povestea începe calm, cu detalii despre prietenii și jocurile copilăriei, despre școala franceză din Bujumbura, despre limba aceea necunoscută (kinyarwanda), pe fondul unor conflicte de neînțeles pentru niște copii, între cele două grupuri etnice rwandeze: Hutu și Tutsi. Toată liniștea și fericirea copilăriei începe să se destrame: începutul e cumva grefat de despărțirea părinților săi (mama rwandeză plecată de ani buni din țara natală, ce dorește să plece în Europa și tatăl francez care vrea să rămână în Africa, pentru statutul social oferit aici). Deși protejați cumva față de conflicte, copii ajung să ia parte la acestea și să se maturizeze. Dacă la început romanul este despre copilărie și apanajele ei (întâlniri cu prietenii, scăldat, furat de mango), devine ulterior o carte istorică, prin prisma descrierii genocidului grupului Tutsis din Rwanda, un eveniment istoric real, întâmplat în 1994.
Cele mai dureroase pagini sunt cele despre mama lor, după trauma pe care a suferit-o: ajunsă în Rwanda, aceasta găsește trupurile putrezite ale nepoților săi întinse pe podea și le îngroapă rămășițele în spatele casei. E urmărită mereu de imaginea urmelor trupurilor lor rămase pe podea și toate aceste bântuiri o transformă definitiv.
Cartea e, nu în ultimul rând,  o întoarcere la origini, o călătorie pe care Gabriel o face la maturitate, pentru a redescoperi ce a lăsat în urmă fugind.