Vreme bună de citit

    Azi am ajuns acasă înfrigurată, după lungul drum pe care îl fac zilnic de la serviciu, după botezul ploii de toamnă, după aşteptarea autobuzului, după sprijinul pe vârfuri din acesta din cauza aglomeraţiei...Cum am intrat pe uşă am crescut cu 3 grade temperatura de la termostat, mi-am pregătit un ceai rooibos pentru infuzie şi mi-am scos bucata de pizza de ieri din frigider. Apoi am fugit în pat cu laptopul şi cu cartea pe care am început să o citesc ("Mănăstirea din Parma" de Stendhal). Ziceam că e vreme bună de lectură? Aşa mi s-a părut la început, dar acum cartea stă lângă mine nedeschisă încă, iar eu zăbovesc pe calculator. Îmi savurez ceaiul, a cărui aromă îmi aminteşte de unele călătorii, de ceainăriile care mi-au fost uneori locuri de popas în toamne şi ierni friguroase. Ştiu că vremea asta e deprimantă, dar e şi foarte îmbietoare pentru lucru. Ca să treceţi mai uşor peste sosirea asta brutală a toamnei, m-am gândit să vă încânt cu câteva versuri din "Rapsodiile de toamnă" ale lui Topîrceanu: 

"Iat-o!... Sus în deal, la strungă,
Aşternând pământului
Haina ei cu trenă lungă
De culoarea vântului,

S-a ivit pe culme Toamna,
Zâna melopeelor,
Spaima florilor şi Doamna
Cucurbitaceelor..."