Un alt film despre
Holocaust, pe lângă numeroase altele (Lista lui Schindler, Pianistul etc)? Nici
pe departe! În fond, succesul filmului
nu se datorează subiectului dramei, ci modului în care este abordată aceasta.
Pe Roberto Benigni l-am descoperit prima dată în filmul recent al lui Woody
Allen “To Rome with love”. Ceea ce îl
face atât de special este stilul chaplinian, care i se potriveşte foarte bine,
nelăsând loc ridicolului.
Filmul care a câştigat 3
Oscaruri prezintă viaţa unui librar evreu, căsătorit cu o italiancă din lumea
bună (căreia i se adresează cu apelativul „principessa”), pe care o cucereşte
cu şarmul şi umorul său, ajuns într-o tabără nazistă împreună cu băieţelul său.
Pentru a-l proteja pe acesta de efectele pe care le-ar avea această experienţă,
personajul lui Benigni o transformă într-o joacă. Un joc care necesită
consecvenţă, stăpânire de sine, rezistenţă
şi ambiţie. Mi-a plăcut mult filmul, cu
excepţia secvenţei finale, trase oarecum de păr, în care tot americanii sunt
cei care salvează lumea!
Mai jos aveţi Barcarolle sau Belle Nuit de Offenbach, din opera "Les contes d'Hoffmann", folosită ca soundtrack în film:
Poate Barcarolle nu vă spune nimic, dar cu siguranţă aţi auzit Can Can-ul lui Offenbach, atât de cunoscut!
Imaginea de sus este cu "Fontana dei Quattro Fiumi" (Fântâna celor patru fluvii) din piaţa Navona, Roma, al cărui arhitect este celebrul Bernini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu