A fi sau a nu fi la modă?

Există un trend în orice, indiferent de perioada de timp despre care vorbim. Există de asemenea 2 mari categorii de oameni la modă: prima categorie, care e majoritară şi care adoptă stilul la modă şi ce a de-a doua categorie (fireşte minoritară!), care nu adoptă stilul la modă tocmai din dorinţa de a nu fi asimilată cu prima categorie. Mircea Cărătrescu descria cea de-a doua categorie ca fiind un snobism invers. Deja cred că nu se mai inţelege nimic din ce-am vrut să spun, de aceea o să exemplific, şi cum altfel decât vorbind despre literatură?! În ultima perioadă au fost foarte la modă romanele lui Paulo Coelho, de altfel dacă deschideai televizorul şi vedeai vreo „vedetă” citind ceva, atunci când arăta coperta cărţii (şi sigur o arăta la cameră) se putea observa unul dintre faimoasele titluri: „11 minute”, „Veronica se hotărăşte să moară”, „Alchimistul” şi nu mai ştiu ce...Ei bine, persoanele din a doua categorie refuză cu îndârjire să-l citească pe Coelho, fără măcar să ştie cum scrie (Acest articol nu este o pledoarie pentru literatura lui, mai ales că nu face parte dintre scriitoriii mei preferaţi!). După ce o să înceapă să se uite de Coelho, aceşti oameni vor fi primii care vor începe să-l citească. Este tendinţa oamenilor „speciali, profunzi” de a se reîntoarce la lucrurile demodate: dacă azi se ascultă doar house, eu am să ascult Edith Piaf, dacă astăzi se citeşte Cărtărescu, Coelho, Saramago, eu o să mă apuc de Dostoievski, dacă astăzi fetele fac sex înainte de căsătorie eu am să mă mărit virgină etc...Într-un timp şi lucrurile acestea erau la modă, doar că au fost înlocuite de altele. În afară de tendinţa aceasta spre demodat, persoanele „superioare” au şi prejudecata că le plac lucrurile demodate pe care le vor face, dinainte de a le cunoaşte: Dostoievski sigur îmi va plăcea, trebuie să-mi placă! Sigur, gusturile se discută! Există lucruri frumoase şi interesante cu recunoaştere universală. Probabil că e foarte greu de a ieşi din timpul istoric, de a te rupe de realitate şi de a trăi doar în funcţie de tine. Eliade vorbeşte în romanul „Foret interdite – Noaptea de sânziene” despre ieşirea din timp, pe care eroul ajunge să o atingă într-un fel. Gusturile pe care le avem şi lucrurile pe care le facem ar trebui să nu ţină cont de ce este în prezent sau de ce a fost în trecut. Să nu fim anticari doar dintr-un snobism invers! Să încercăm să judecăm şi să apreciem just tot ce ne înconjoară şi să alegem ce ne place şi ce nu după ce am experimentat. Să nu catalogăm nimic din ceea ce nu cunoaştem!