„Resurgam” - „Voi învia”
Jane Eyre - cu sigurantă că acest nume vă este familiar, chiar dacă vă aduce aminte de o carte sau de un film. E bine însă de stiut că filmul a urmat cărtii si nu invers. Eu am văzut prima dată filmul, cu ceva ani în urmă, iar de curând mi-am cumpărat cartea de la anticariat cu numai 2 RON!!! Sper că sunteti de acord cu mine că această carte valorează cu mult mai mult decât am dat eu pe ea (e foarte adevărat că nu se află într-o stare exceptională, dar e ok). Eu am văzut filmul realizat în 1996, nu si pe cel din 2006. Am văzut de curând niste scene pe youtube, dar îl prefer în continuare pe primul. E mai în concordantă cu imaginea pe care mi-am făcut-o citind cartea. Am o usoară impresie că varianta din 2006 e făcută superficial. Fireste că mai există si alte versiuni de filme realizate în trecut, dar la care nu am avut încă răbdarea si nici timpul să mă uit...
Sunt foarte ocupată în acestă perioadă. „Jane Eyre” am citit-o în micile perioade de răgaz, în metrou, chiar si la unele cursuri care mă plictiseau. Îmi doresc asa de mult să am timp să citesc beletristică si încerc pe cât posibil să-l fructific în acest sens. Dar să revenim....Acest articol se dorea a fi un comentariu al unei cărti, si nu o destăinuire, dar nu m-am putut abtine. Mi-as dori din toată inima ca oamenii să-si dezvolte gustul pentru literatură, să îsi facă timp pentru sufletul lor, să lase televizorul si să citească o carte.
Jane Eyre e o carte pe care o citesti cu plăcere, pentru că e scrisă frumos. E o carte de dragoste, fără să se integreze însă în tipare. Nu vă gânditi cumva că ar semăna cu best-seller-urile Sandrei Brown (într-o bună zi sper să am ocazia să le discut si pe acestea aici pe blog!). E o carte din care nu lipsesc conventionalismele vremii, dar tocmai acestea o fac atât de atrăgătoare. În roman fantezia se îmbină cu lucrurile ordinare, firesti.
Jane Eyre este o orfană, ai cărei părinti au murit din cauza tifosului, care ajunge în casa sotiei unchiului său, doamna Reed. Este o fată plăpândă, mereu dojenită si căreia mereu i se reprosează că trăieste din mila altora. Doamna Reed, împreună că cele două fiice ale sale, Georgiana si Eliza si fiul, John nu stiu decât să-si manifeste dispretul fată de copilul de 10 ani ce trăieste cu ei. Pentru că doamna Reed nu o mai suportă în casa sa, hotărăste să o trimită pe Jane la un fel de pension, Lowood. La Lowood, Jane îsi face prietene (Helen, domnisoara Temple), ia lectii de franceză si de desen si capătă multe alte cunostinte. Datorită cunostintelor pe care le posedă, Jane reuseste să rămână la Lowood timp de 2 ani, ca si profesoară, după terminarea scolii. Desi la pension Jane îsi recapătă încrederea în sine si trăieste experiente frumoase, ea simte că este îngrădită, are nevoie de un alt mediu, de o altă lume. Ca urmare a acestei dorinte, Jane ajunge guvernantă la Thornfield, la o fetită pe numele de Adele. Adele este pupila domnului Rochester, stăpânul domeniului. Cu timpul Jane se îndrăgosteste de Edward Rochester, care la rândul său îi împărtăseste sentimentele. Va continua.......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu