Becoming de Michelle Obama

"I tried to think back and remember how it was that my life had forked away from the predictable, control-freak fantasy existence I'd envisioned for myself - the one with the steady salary, a house to live in forever, a routine to my days. At what point had I chosen away from that? When had I allowed the chaos inside? Had it been on the summer night when I lowered my ice cream cone and leaned in to kiss Barack for the first time? Was it the day I'd finally walked away from my orderly piles of documents and my partner-track career in law, convinced I'd find something more fulfilling?"

Becoming sau the american dream sau, mai bine spus the black american dream!

Pentru că citisem la un moment dat despre carte, am avut ocazia s-o achiziționez în varianta scrisă în engleză, adică varianta originală. Cartea este bine scrisă, probabil cu aportul colaboratorilor și editorilor lui Michelle Obama. Este structurată în mai multe capitole, scrise evident în ordine cronologică. 

Michelle Robinson (căci acesta este numele său dinaintea căsătoriei) provine dintr-o familie de culoare, născută într-o suburbie din Chicago (South Side Chicago). Copilăria și adolescența și-a petrecut-o acolo, într-un apartament închiriat la etajul 1, ce aparținea casei unchilor ei (ce locuiau la parterul casei), pe Euclid Avenue. Povestea începuturilor nu are nimic special: o copilărie fericită în preajma unor părinți simpli, dar responsabili, care prioritizează educația copiilor lor (a ei și a fratelui mai mare, Craig). Drama familiei sale o contituie tulburarea neurologică de care suferea tatăl său, sleroza multiplă, problemă pe care o neglijează mereu, obligându-i și pe ceilalți să facă asemenea. După școala primară din cartier și apoi liceul din cealaltă parte a orașului, Michelle Obama a ajuns la Princeton, unde a studiat Dreptul. Era una dintr puținii studenți de culoare din facultate, fapt pe care îl subliniază mereu și care stă la baza argumentelor sale pentru lupta pentru egalitate de șanse (mai ales în privința educației). După Princeton, Michelle se reîntoarce în casa părinților săi, lucrând la o mare firmă de avocatură din Chicago (devine una dintre corporatiștii pe care mereu îi admira pe geamul autobuzelor ce o duceau de acasă la școală și invers). Aici ajunge să fie mentorul viitorului său șoț, Barack Obama, pe durata unui internship. De aici se hotărește să migreze către activități mai apropiate de dorințele sale, renunțând la jumătate din venituri pentru a lucra la primăria din Chicago și apoi la Public Allies, o asociație non-profit care se adresează tinerilor. În contrast cu Barack Obama, Michelle este descrisă ca fiind mereu realistă, focusată mereu spre predictibilitate (pentru siguranța oferită de un viitor cât mai nesurprinzător). Viitorul o suprinde însă, trăind lângă cineva care prin prisma dezvoltării sale lasă loc descoperirilor și necunoscutului să ofere oportunități nebănuite. Michelle Obama nu este un om politic și susține că nici nu și-a dorit vreodată să fie sau să facă parte din viața politică, dar și-a susținut mereu partenerul și a încercat să profite de avantajele aduse odată cu statutul de primă doamnă a Statelor Unite. 

Pe alocuri cartea exagerează cu patriotisme tipic americane, dar bănuiesc că erau necesare. E totuși interesantă, având pe alocuri și unele detalii istorice. Nu e nici pe departe o autobiografie politică, ci una a unei vieți de zi cu zi. 

Regina Maria - Însemnări din ultima parte a vieții

"În anii durerii am învățat să mă rog"

Aveam nevoie să citesc ceva pe drum și nu aveam nimic pregătit. Iar la Inmedio aveau o ofertă limitată, din care mi-am ales jurnalul din ultimele luni ale Reginei Maria, publicat cu ocazia celor 100 de ani de la Marea Unire. Aproape am terminat cartea pe drum și probabil tristețea de a doua zi i se datorează. Când citești despre boală și suferință, ele încep să nu îți mai fie străine (nici nu îmi sunt prin prisma profesiei pe care o am). 

Citeș

ti și speri, la fel ca omul acela, că suferința și neputința se vor sfârși, că boala se va vindeca. Dar pe măsură ce cartea se termină, deznodământul este cel mai trist.

Regina Maria își povestește ultimul an: cum a început boala, cum a trecut prin tratamentele și dietele restrictive, cum a fost văzută de renumiți specialiști din Europa, cum zilele mai bune erau doar o amăgire și cum speranța de vindecare a dus-o într-un sanatoriu din Italia. Pe lângă amprentele bolii, descoperim și viața de regină, la acea vreme retrasă însă  activitățile politice ale vremii. În anii 1937-1938, Carol al IIlea era cel care conducea România, iar regina se temea mereu de aroganța sa și incapacitatea sa de a lua decizii bune pentru țară. Povestește despre călătoriile la Bran și Balchik, despre șederea la Cotroceni, despre dragostea sa pentru flori, dar și pentru muzică, film și literatură. Primește vizite și audiențe aproape zilnic, scrie despre ele , dar și despre copiii săi (Ileana, Nicki, Mignon, Elisabeta, Carol). Jurnalul nu este doar sfârșitul unei povești de viață, ci și o carte istorică. 

Luna iulie a anului 1938 o prinde pe regină internată la Dresda, unde se stabilește diagnosticul de ciroză hepatică, starea sa exterm de precară determinând-o să se întoarcă în România pentru a-și da sfârșitul. Ultimele note din jurnal au fost scrise cu o săpătmână înainte de moarte. 

Regina Maria va muri la Pelișor la scurt timp de la sosire și va fi apoi dusă la Cotroceni pentru funeralii și înmormântată la Curtea de Argeș. 

Pachinko de Min Jin Lee

"In her dreams, he was as vibrant as he had been when she was a girl. It was not Hansu  that she missed, or even Isak.  What she was seeing again in her dream was her youth, her beginning, and her wishes- so this was how she became a woman "

Tocmai ce am terminat de citit Pachinko și recunosc că a fost una dintre cele mai bune cărți de anul ăsta. Este despre viața unor oameni, a unor coreeni emigrați în Japonia, despre război și despre supraviețuire. Așa începe - viața lui Sujna în Busan, Korea, o fată născută dintr-un bărbat malformat fizic și o tânără săracă, Yangjin. O viață a unei tinere naive, care este schimbată radical de apariția unui bărbat bogat, Hansu, cu care rămâne însărcinată. Hansu însă este deja căsătorit, iar ea refuză să îi fie doar amantă. Întâmplarea face ca în casa lor (care ține loc și de han), să se adăpostească un tânăr preot bolnav de tuberculoză, care este dispus să se căsătorească cu Sunja, în schimbul grijii pe care i-a purtat-o de-a lungul suferinței sale. Viața lui Sunja abia începe, când cuplul se mută în Japonia. Povestea ei se întinde pe aproape 60 de ani și descoperim în roman o complexitate a ceea ce înseamnă de fapt viața de zi cu zi: sărăcie, discriminare, ură, corupție, dar și muncă, importanța studiului, onestitate, toleranță. Este mai mult despre greutăți și decepții, despre supraviețuire și despre iluzii pierdute, despre pierderi ireversibile, despre boală și mândrie. 

Pachinko este cel care conduce cluburi de jocuri de noroc, în Japonia. Pachinko e considerată a fi o muncă dezonorantă. Coreenii puteau fi Pachinko,  pentru că lor le era greu să își găsească altceva de muncă. Printr-o ironie a sorții, cei doi copii ai Sunjei, Noa și Mozasu (copii din tați diferiți, cu personalități diferite - unul intelectual și celălalt răzvrătit) ajung să devină Pachinko în locuri diferite, și în final

cu destine diferite.
Autoarea este o americancă de origine coreeană, care a scris și "Free food for millionaires". Ideea cărții a apărut odată cu aflareapoveștii unui copil coreean, trăind Japonia, care s-a sinucis din cauza bullying-ului de la școală. Romanul este amplu documentat, iar finalizarea lui i-a luat aproximativ 5 ani.
Pachinko este unui dintre best-seller-urile anului 2018, care în afara poveștii unei vieți descrise într-un mod realist, dar foarte captivant, aduce și dealii despre istoria și tradițiile coreene și japoneze.

Exit West de Mohsin Hamid

"This is the way of things, for when we migrate, we murder from our lives those we leave behind"

Cartea este despre imigranți sau despre refugiați, mai degrabă. Este povestea cumva atemporală a unui cuplu care fuge din calea pericolului izbucnirii războiului. Saeed și Nadia se îndrăgostesc în circumstanțe mai liniștite dar relația lor capătă profunzime atunci când pacea e distrusă, când mama lui Saeed este ucisă. Cei doi reușesc să evadeze și devin refugiați în Mykonos, acolo unde intimitatea forțată creează o familiaritate ce îi va despărți ulterior. Ei rămân mereu uniți, deoarece originile și dorințele le rămân aceleași. Afecțiunea  pe care și-o poartă unul altuia îi ajută să depășească obstacole și să supraviețuiască lumilor noi pe care le întâlnesc. Periplul lor continuă din Grecia în Anglia și ulterior se sfârșește pe coasta de vest a Americii. Acolo, ajung să înțeleagă că relația lor este de necontinuat, deoarece a dispărut pasiunea. Rămâne însă o afecțiune care îi aduce din nou față în față peste jumătate de secol, atunci când își propun să meargă să vadă împreună stelele în deșertul din Chile. 

De ce am spus că poveste lor este atemporală? Pentru că nu există detalii despre locul pe care îl părăsesc și nici despre perioadă. Și totuși...Există telefoane mobile și rețele de comunicare. Iar în plus, în carte există un paragraf, spre sfârșit, unde acțiunea se pretrece în Maroc, lângă Marrakesh, paragraf care nu pare să aibă legătură cu restul poveștii. În final, istoria lor e destul de contemporană și plauzibilă. Cartea este despre o realitate pe care poate noi o trăim la depărtare, dar pe care unii trebuie să o înfrunte zi de zi. 

Turtles all the way down

"The problem with happy endings is that they're either not really happy ot not really endings, you know? In real life some things get better and some things get worse. And then eventually you die."

Ați citit cartea sau poate ați văzut filmul, "The fault in our stars" din 2014...Cartea e scrisă de John Green, un scrritor american din Indianapolis, orașul în care se desfățoară de altfel și acțiunea romanelor sale. 

"Turtles all the way down" este la fel de mediatizat și urmează să fie și el ecranizat curând. Romanul este despre o adolescentă pe nume Aza, cu tulburare obsesivă (are și o tentă autobiografică, autorul rememorând problemele cu care se confruntă din adolescență), obsesii probabil întreținute și de pierderea tatălui său, în contextul unei morți subite. Aza, împreună cu Daisy, prietena sa, sunt două adolescente care se hotărăsc să căștige răscumpărarea oferită în schimbul găsirii unui infractor din Indianapolis. Tot planul lor este facilitat de faptul că Aza fusese prietenă în copilărie cu fiul infractorului, Davis. Legătura de prietenie cu Davis este reluată, dar planul lor este oprit după ce acesta le confirmă că nu are detalii despre dispariția tatălui, iar în plus, le oferă contravaloarea recompensei. Întâlnirile lor adolescentine au loc la Applebee's, unde chelnerița este deja sătulă de consumațiile pe care le fac doar pe cupoane. 

Aza este germofobă, obsedată de prosibilitatea de a dezvolta infecții severe, citește mereu articole științifice medicale, pentru a se asigura că este în afară de pericol. Din cauza unei leziuni pe care și-o autoîntreține la pulpa degetului, este mereu îngrozită că aceasta poate fi o poartă de intrare pentru germeni. Este mereu anxioasă de schimbarea pansamentului (band aid-ul) și dezinfecția leziunii. O îngrozește ideea că în interiorul organismului său conviețuiesc atât de multe bacterii și de asemenea este mereu obsedată că poate face infecție cu Clostridium difficile (o infecție digestivă oportunistă), cu toate că nu întrunește niciun risc pentru aceasta. Deși face ședințe de consiliere periodic, ea nu își ia medicația decât intermitent, justificând că nu înțelege cum aceasta o poate face să redevină ea. Anii lungi de terapie comportamentală nu au avut mari efecte, îndoindu-se de beneficiul acesteia. Pe de altă parte, Daisy, prietena sa, este obsedată de Star Wars, scriind articole în mediul online. Ea se află de cealaltă parte, provenind dintr-o familie cu posibilități materiale reduse, fiind nevoită să lucreze după școală. Odată cu banii primiți de la Davis, viața lui Daisy începe să se liniștească, renunță la job și își dă voie să se gândească acum la aplicațiile pentru colegiu. 

Nici pentru Aza viața nu este simplă: posibilitatea începerii unei povești de dragoste adolescentine cu Davis este umbrită de teama ei de a se îmbolnăvi, gândul că un simplu sărut duce la schimbarea microbiotei digestive o obligă să se oprească (în plus, din cauza acestei anxietăți ajunge să bea dezinfectant, pentru a evita posibilele riscuri infecțioase). Numai gândul la alte mii de bacterii ce ar putea să o colonizeze o îngrozește și o face să transpire. 

Prietenia celor două continuă, în ciuda diferențelor de personalitate: Daisy o consideră egocentristă, iar pe dealtă parte Aza îi reproșează că a creat un personaj literar dezagreabil, care o întruchipează de fapt pe ea. Accidentul de mașină, în care Harold (mașina tatălui ei) este complet distrus, iar Aza suferă o ruptură hepatică, tratată doar conservator, le reapropie . Intervine iarăși teama de infecții, mai ales că este obligată să stea spitalizată pentru câteva zile bune. Gândurile obsesive o controlează, o frământă permanent, ca o spirală care devine din ce în ce mai strânsă despre interior și care nu are niciun final, drumul spre ieșire fiind inexistent. 

Titlul cărții se bazează pe teoria paralelă celei evoluționiste, potrivit căreia pămânul stă pe o broască țestoasă, care la rândul ei este suținută de o alta mai mare și tot așa, la infinit...

The book of fate

"The only person  who had no role in these discussions, who never offered a suggestion, who never asked a question, and whose opinion didn't matter, was me. I sat awake all night overwhelmed with sadness and anxiety. I begged God to take my life and  save me from that forced marriage."

E povestea unei vieți trăite în Iran, cu rigorile religioase, cutumele căsătoriilor aranjate, ale femeilor supuse, dar și a evoluției lor pe perioada revoluției lui Shah. Cartea este despre Massoumeh, o fată născută într-o familie tradițională, care trăiește bucurii nevinovate ale adolescenței, ce îi vor schimba complet cursul vieții. Massoumeh este pasionată de școală, de lectură, iar mutarea familiei din Qum în capitală, Teheran, pare să îi deschidă și mai mult orizonturile. Din nefericire, gândirea obtuză a mamei și a fraților ei ajung să îi taie aripile.

Câteva schimburi de saluturi și de priviri și două scrisori nevinovate din partea studentului la farmacie, Said, cu complicitatea pritenei sale, Parvaneh, duc la efecte devastatoare. Farții săi o acuză că și-a dezonorat familia, motiv pentru care inițial, îi aplică pedepse fizice, imobilizând-o la pat pentru câteva săpătămâni bune. Tot scandalul și agresivitatea sunt întreținute de către mama sa, o femeie cu principii tradiționale bine respectate. Pe de altă parte, tatăl său, singurul susținător al dezvoltării sale, este dezamăgit și o lasă în voia celorlalți. Deoarece Saiid nu se arată pentru a-i cere mâna, frații lui Massoumeh încep să caute pretendenți pentru a o mărita și spăla rușinea familiei. Cei trei frați ai săi sunt de o agresivitate și frustrare nemărginite, sub pretextul respectării tradițiilor și regulilor unei familii islamice. Printr-un noroc, la recomandarea vecinei sale, doamna Parvin, Massoum ajunge să fie căsătorită cu un comunist educat, care nu este atât de supus cutumelor vechi. Viața lor împreună este umbrită însă de plecările frecvente ale lui Hamid în scopuri revoluționare. Massoumeh este cea care îl așteaptă mereu, având grijă de casă și de cei doi copii ai lor (de fapt, cei trei, ultima fiind o fată, Shirin). O viață mereu agitată, neliniștită, care culminează cu executarea lui Hamid. Este admirabil devotamentul lui Massoumeh față de copiii săi și încercarea continuă de a le păstra bucuriile copilăriei, de a-și ascunde mereu depresia, evitând să le ofere acestora o viață tristă. În plus, deoarece neajunsurile financiare deveneau doborâtoare, Massoumeh se luptă să își câștige singură banii.

E o poveste tristă, despre cât de doborâtoare ajung să fie necazurile unora. E vorba despre curaj și perseverență împotriva obstacolelor. Finalul este amar, pentru că în ciuda tuturor eforturilor și sacrificiilor făcute pentru copiii săi, Massoumeh nu poate să fie fericită. Din nou, rigorile societății se interpun, de această dată prin copiii săi, care vor ca mama lor să rămână văduva unui erou.

Cartea este și despre diferențele dintre generații de femeie diferite: bunica și mama lui Massoumeh, niște femei foarte tradiționaliste, care pun mai presus de orice regulile societății islamice și pe de altă parte, despre Massoumeh și fiica ei, Shirin, care reprezintă lupta pentru egalitate, emancipare.

The remains of the day

"It is sometimes said that butlers only truly exist in England. Other countries, whatever title is actually used, have only manservants. I tend to believe this is true. Continentals are unable to be butlers because they are as a breed incapable of the emotional restraint which only the English race are capable of. "

Kazuo Ishiguro este un scriitor englez, de origine japoneză, care a câștigat în 2017 premiul Nobel pentru literatură. În afara acestuia a câștigat premiul Man booker prize for fiction pentru romanul "The remains of the day".
Romanul a fost ecranizat în 1993, eroul principal fiind jucat de Anthony Hopkins. De fapt, așa am aflat despre el, văzând filmul, care m-a emoționat profund. La ani distanță, am primit cadou romanul și așa am făcut legătura dintre autor și filmul pe care îl văzusem în trecut.
"The remains of the day" spune povestea unui majordom de școală veche, ajuns acum la o vârstă înaintată. Întreaga poveste a lui Stevens se bazează pe rememorarea întregii cariere profesionale și pe interacțiunea sa cu una dintre colege, Miss Kenton. După o întreagă viață dedicată domeniului Darlington Hall, acesta își dă seama că a sacrificat în favoarea profesiei, viața sa personală. Strictețea respectării rigorilor profesiei l-au împiedicat adeseori să-și manifeste latura sa emoțională. În ciuda afinității pentru Miss Kenton, acesta și-a păstrat stăpânirea de sine chiar și când aceasta îl provoacă, mărturisindu-i că a fost cerută în căsătorie și că urmează să renunțe la viața de cameristă. Toată aceasta introspecție se desfășoară pe parcursul călătoriei lui Stevens în vecintătatea domeniului Darlington Hall. El pleacă cu speranța de o readuce pe Miss Kenton, acum separată de soțul ei, în vechea ei poziție de cameristă. Poveștile despre cinele organizate cu mari personalități politice sunt o altă dovadă a dedicației și loialității acestui majordom. Finalul romanului este despre întâlnirea dintre cei doi, despre regrete, dar mai ales despre speranțe spulberate.