Cartea este despre imigranți sau despre refugiați, mai degrabă. Este povestea cumva atemporală a unui cuplu care fuge din calea pericolului izbucnirii războiului. Saeed și Nadia se îndrăgostesc în circumstanțe mai liniștite dar relația lor capătă profunzime atunci când pacea e distrusă, când mama lui Saeed este ucisă. Cei doi reușesc să evadeze și devin refugiați în Mykonos, acolo unde intimitatea forțată creează o familiaritate ce îi va despărți ulterior. Ei rămân mereu uniți, deoarece originile și dorințele le rămân aceleași. Afecțiunea pe care și-o poartă unul altuia îi ajută să depășească obstacole și să supraviețuiască lumilor noi pe care le întâlnesc. Periplul lor continuă din Grecia în Anglia și ulterior se sfârșește pe coasta de vest a Americii. Acolo, ajung să înțeleagă că relația lor este de necontinuat, deoarece a dispărut pasiunea. Rămâne însă o afecțiune care îi aduce din nou față în față peste jumătate de secol, atunci când își propun să meargă să vadă împreună stelele în deșertul din Chile.
De ce am spus că poveste lor este atemporală? Pentru că nu există detalii despre locul pe care îl părăsesc și nici despre perioadă. Și totuși...Există telefoane mobile și rețele de comunicare. Iar în plus, în carte există un paragraf, spre sfârșit, unde acțiunea se pretrece în Maroc, lângă Marrakesh, paragraf care nu pare să aibă legătură cu restul poveștii. În final, istoria lor e destul de contemporană și plauzibilă. Cartea este despre o realitate pe care poate noi o trăim la depărtare, dar pe care unii trebuie să o înfrunte zi de zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu