O poveste de Crăciun scrisă de E.T.A Hoffman pe muzica lui Tchaikovski, simplificată ulterior de Alexandre Dumas tatăl... A fost pusă în scenă prima dată la Teatrul Mariinski din St Petersburg în 1882. Cu toate că la început nu a avut un efect deosebit, pe parcurs și-a câștigat popularitate, devenind una dintre operele de balet cele mai cunoscute și jucate.
Este un balet în 2 acte care spune povestea Clarei Stahlbaum, o fetiță care primește în seara de Crăciun de la unchiul său un spărgător de nuci îmbrăcat în soldățel. Certându-se cu fratele său Fritz, ajung să îl rupă. Carla plânge neconsolată, în timp de rudele pleacă spre casele lor, iar părinții îi trimit pe copii la culcare. Așa începe visul Clarei, cu victoria împotriva șoarecilor, spărgătorul de nuci transformat într-un prinț feremecător și călătoria în țara dulciurilor. Iar povestea ia sfârșit când Clara se trezește....
Am fost zilele trecute la Operă și am văzut "Spărgătorul de nuci". M-au impresionat cel mai mult secvențele din actul II, care cuprind "Valsul florilor" și "Pas de deux". Am fost bucuroasă să văd câți părinți își aduseseră copiii și cât de încântați erau aceștia!
Știu că poate sună cât se poate de convențional, dar e frumos să existe anumite ritualuri asociate sărbătorilor, care le cresc importanța și ne accentuează bucuria venirii lor! Mă uit cu drag la "Home alone" în preajma Crăciunului, ascult mereu aceleași colinde, împodobesc bradul cu globulețele vechi, pline de amintirile fiecărui Crăciun căruia au supraviețuit! Iar acum o să-mi amintesc cu drag și sărbătorile acestea, când o să revăd spectacolul.
Mai jos e secvența "Valsului florilor" din actul II, de la Teatrul Mariinski. Mă încântă grația și pefecțiunea balerinilor:
