"Doctorul" de Noah Gordon

"Chiar dacă ai studia zece vieți medicina, tot vor veni la tine oameni bolnavi fără scăpare, căci misterul și durerea aceasta fac parte din meseria de vindecător și trebuie să trăiești cu ele. Totuși, e adevărat că, dacă știi mai multe, ești un doctor mai bun."

Scriam la un moment dat despre "Cartea de la San Michele" și influența ei asupra alegerii acestei profesii considerate uneori ca o înzestrare.
Acțiunea romanului lui Noah Gordon se petrece însă în secolul al XIlea, având ca și fir epic istoria unui englez în etapele cunoașterii medicinii. Robert Cole este un copil rămas orfan, înzestrat cu darul de a prezice sfârșitul vieții, descoperire care inițial  îl sperie. Singur pe malurile Tamisei, trăind cu frica de a nu deveni sclav, ajunge într-un final ucenic la un bărbier. Este etapa inițiatică în ceea ce privește cunoștințele de diagnostic și vindecare, care îi par însă insuficiente. Dorința de cunoaștere îl poartă până în Persia, la Ispahan (acum cunoscut sub numele de Isfahan, în actualul Iran), pentru a se putea pregăti la cea mai cunoscută școală de doctori din lume, aceea patronată de Ibn Sina (Avicenna). Ajunge să capete foarte multe cunoștințe, să devină hakim al maristanului și să predea la madrassa din Ispahan. În pelerinajul său spre Peria o cunoaște pe Mary, o tânără roșcată de origine scoțiană, care îi va deveni soție peste câțiva ani. Dorinaț sa de cunoaștere este atât de puternică încât pe drumul prin Europa învață obiceiurile evreilor pentru a se transforma în unul din aceștia, devenind Jesse ben Benjamin și mai mult, reușește chiar să învețe limba idiș.  Rob Cole, în afara faptului că este înzestrat, chemarea sa este întregită de setea de cunoaștere, învățând legile Coranului, pentru că obținerea titlului de doctor necesita aproape o atotcunoaștere a ștințelor. Evenimentele care susțin dărurirea acestui personaj sut cele legate de disecțiile pe care acesta le face pe ascuns (ele fiind interzise la acea vreme în Persia), căutând cauza "acelei dureri abdominale", cauzatoare de moarte. Reușește chiar să facă desene după disecții și să își depășească magistrul, decoperind, că omul, spre deosebire de porc (considerat până atunci identic în ceea ce privește interiorul), prezintă un mic vermișor, anume apendicele, atașat cecului. Inflamația lui este de fapt cauza durerii abdominale (azi cunoscută ca apendicită). Deși ține o prelegere în acest sens adunării doctorilor din Londra, aceșția îl iau în derâdere, sugerându-i că oricum descoperirea nu are nicio valoare atâta timp cât soluția de vindecare este necunoscută. Într-un final, Robert Cole se întoarce în A
nglia, părăsind Ispahanul, atunci când șahul este omorât și orașul cucerit, luând cu el și Canonul Medicinii, scris de Avicenna.
Cartea este captivantă mai ales datorită documentării extraordinare (despre medicina de atunci, despre obiceiurile persanilor și ale evreilor). Pasiunea autorului este confirmată mai ales de un alt roman al său, "Ultimul evreu".