Mood indigo

"Mood indigo" sau "L'écume des jours" ("Spuma zilelor" în românește) este o ecranizare din 2013 după romanul lui Boris Vian, "Froth on the daydream", pe care am văzut-o recent mai mult din întâmplare, dar care m-a impresionat într-atât încât să îmi doresc să scriu despre ea. Nu-mi place în mod deosebit Audrey Tautou, actrița care o interpretează pe Chloé, dar mi-a plăcut mult decorul suprarealist parizian. La fel de mult cum îmi place Gad Elmaleh, umoristul marocan care îl întruchipează pe Chick, personajul obsedat de filosoful Jean Saul Partre (aluzie la Jean Paul Sartre!). Filmul este o alegorie mai întâi a vieții frumoase, fără griji, îndestulate, transformându-se ușor-ușor într-o alegorie a degradării și a bolii. Pe scurt, el spune povestea lui Colin (interpretat de Romain Duris), bărbatul bogat (al cărui bucătar, interpretat de Omar Sy, îi gătește mereu după indicațiile unui alt bucătar de la televizor cu care comunică în timpul gătitului), prietenul lui Chick (căruia îi dăruiește mereu bani pentru a-și achiziționa operele lui Partre), care se îndrăgostește de Chloé și cu care se și căsătorește ulterior. Totul este fermecător până când în plămânii lui Chloé începe să crească o floare, a cărei creștere este împiedicată doar de prezența altor flori proaspete. Așa ajunge Colin să își împuțineze averea, să fie obligat să muncească pentru a cumpăra mereu flori proaspete. Așa se degradează și povestea lor: Colin e obligat să se angajeze pe posturi care de care mai ciudate (să clocească pistoale sau să fie poștașul care anunță veștile proaste pentru viitor - în final va ajunge la propria adresă pentru a anunța moartea lui Chloé), apariția unei alte flori în plămânii lui Chloé, chiar și după ce prima floare a fost îndepărtată chirurgical, aventura lui Colin cu Alise, iubita lui Chick, disperarea lui Chick pentru Partre, transformarea peisajului, altă dată de poveste (o casă ca un tren, cu o sonerie care se plimbă, cu un șoricel cu o casă în miniatură, cu pianul care face cocktailuri în funcție de partitură) cu unul urât, plin de păianjeni, cu aspect de ruină. E un film ciudat și un pic trist, dar mai altfel și plin de imaginație!

Sursă foto