Sunt provinciala!!!

Tristan Tzara - Vacanţă în Provincie

Pe cer păsările nemişcate
Ca urmele ce lasă muştele
Stau de vorbă servitori în pragul grajdului
Şi-au înflorit pe cărare rămăşitele dobitoacelor

Trece pe stradă domnul în negru cu fetiţa
Bucuria cerşetorilor la înserare
Dar am acasă un Polichinelle cu clopotei
Să-mi distreze întristarea când mă-nşeli

Sufletul meu e un zidar care se întoarce de la lucru
Amintire cu miros de farmacie curată
Spune-mi, servitoare bătrâna, ce era odată ca niciodată,
Şi tu verişoară cheamă-mi atenţia când o să cânte cucul

Să ne coborâm în râpa
Care-i Dumnezeu când cască
Să ne oglindim în lacul
Cu mătăsuri verzi de broască

Să fim săraci la întoarcere
Şi să batem la uşa străinului
Cu ciocul păsărilor în coaja de primăveri
Sau să nu mai mergem nicăieri
Doliu alb la fecioara vecinului.

Azi nu mai fac niciun comentariu... Îmi place mult poezia asta, pe care am descoperit-o de curând şi m-am gândit că poate o să le placă şi altora sau poate o ştiu şi le-a plăcut dinainte de a o citi aici.