sâmbătă, 25 aprilie 2015

Prințul fericit

"Nu am stiut ce sunt lacrimile, pentru că am trăit în palatul din Sanssouci, unde tristețea nu avea voie să intre"

   Azi, în timp ce mă uitam peste biletele la teatru, am dat peste un nume familiar, doar că nu mai îmi aminteam decât titlul. Apoi după ce am citit povestirea, mi-am amintit de cartea de povești de Oscar Wilde pe care am primit-o de Crăciun, de "Prințul fericit" și de "Privighetoarea și trandafirul". A fost atât de bine să redescopăr o poveste pe care o uitasem. Știu sigur că, atunci la țară, când mi-a fost citită prima dată, am suferit pentru prințul fericit, iar azi am suferit la fel de mult pentru o rândunică.
  O poveste despre un prinț, care în timpul vieții nu avusese prilejul decât să fie fericit! Doar trăia în palatul Sanssouci (fără grijă, în traducere, dar poate fi și o trimitere la palatul Sanssouci din Postdam, ce rivalizează cu palatul Versailles)! Un prinț căruia după moarte i se ridicase o frumoasă și mare statuie, poleită cu foiță de aur, cu pietre prețioase în locul ochilor și cu o inimă de plumb. O statuie care acum putea să vadă toate tristețile din oraș. E și povestea unei rândunici întârziate în călătoria ei spre Egipt din cauza unei iubiri pasagere pentru o trestie. O rândunică ce își caută adăpost pe o statuie frumoasă, poleită cu aur, înainte de marea sa călătorie. La început, prințul o roagă și reușește să o înduplece să-i mai fie tovarășă și o trimite să dăruiască pietrele prețioase și foițele din aur ce îl înveleau celor sărmani și bolnavi, până când rămâne orb și gol. Iar ea, rândunica, cu toate că iarna se apropie, își amână călătoria spre Nil pentru a-i fi alături statuii dezgolite. Până într-o zi când vremea o răzbate și moare, căzând la picioarele statuii. Prea urâtă pentru a mai fi lăsată acolo, primarul decide să o înlocuiască cu statuia lui. 
  Foarte trist...O rândunică superficială, ce renunță la trestia săracă și iubitoare de vânt, care vine pe umărul prințului bogat să se apere de ploaie, dar e udată de lacrimile lui și care ajunge să îl iubească în ciuda faptului că edezgolit și orb, și moare de frig lângă el, nereușind să îl părăsească pentru vremuri mai calde. 
  Dacă sunteți din Iași, să știți că piesa se joacă la Teatrul Luceafărul pe 10 mai. Copiii noștri merită să descopere povestea asta!

sursă foto

Niciun comentariu: