Șoareci și oameni

„Purtau amândoi pantaloni de doc şi haine de doc cu nasturi de alamă. Pe cap aveau pălării negre, pleoştite, şi pe umăr ducea fiecare câte-un sul de pături strâns înfăşurate. Cel dinţii era mărunt şi iute, oacheş la faţă, cu nişte ochi făr' de astâmpăr şi trăsături ascuţite, ferme. Totul în făptura lui era bine definit: mâini mici şi puternice, braţe svelte, nasul sub­ţire şi osos. Cel ce păşea în urmă era exact con­trariul său: o namilă de bărbat, cu o faţă in­formă, cu ochi mari, şterşi, şi cu umeri laţi şi aduşi. Umbla greoi, târşâind niţel picioarele, cum îşi târăşte labele un urs. Braţele nu-i pendulau în mers, ci atârnau grele.”

Cartea ar fi putut foarte bine să se numească „Oameni și iepuri”…Cei care ați citit-o mă înțelegeți de ce spun asta! „Șoareci și oameni” e un roman scris de John Steinbeck în 1937, care spunea povestea unei prietenii, prietenia dintre GeorgeMilton  și Lennie Small, muncitori sezonieri. Lennie Small (în antiteză cu înfățișarea lui) este un bărbat cu o constituție de uriaș,cu rezistență fizică impresionantă, dar întârziat mintal. George este prietenul său din copilărie, încredințat fiindu-i de mătușa acestuia să-i fie al[turi. George este rațiunea care ajută aest cuplu să iasă din impas, atrăgându-i mereu atenția lui Lennie și punându-l să repete mereu ce are de făcut. Cei doi discuă frecvent  despre fericirea lucrurilor mărunte, despre liniștea pe care ar putea-o avea. Este emotionant dialogul despre visurile lor atât de simple : o căsuță simplă, cu grădină și animale și mai ales iepuri, de care Lennie să aibă grijă. Lennie îl pune mereu pe George să repete despre căsuța lor, un vis care pare foarte aproape de împlinire, cu condiția ca Lennie să aibă răbdare și să asculte de George.

Cartea începe cu fuga celor doi de la o fermă unde lucraseră, pe drumul prin pădure, spre noul loc de muncă. Lennie se află mereu în urma lui George, acesta atrăgându-i mereu atenția să nu vorbească în plus și să rețină locul unde va trebui să se ascundă atunci când va fi nevoie. Lennie, uriașul, retardatul, cel cu putere fizică demnă de invidie (capabil să care mulți saci, ceea ce îl recomandă ca mână de lucru convenabilă) este fascinat de animale: mai întâi șoareci, apoi dialogurile care înfățișează fixațiile sale pentru iepuri, și ulterior pasiunea pentru cățeluși. Din păcate Lennie nu reușește să-și dozeze afecțiunea și se sperie foarte repede: se joacă cu șoarecii până îi omoară, la fel și cu cățelușul mic primit în dar. Deși George vrea să-l protejeze, nu reușește să-l supravegheze tot timpul, iar Lennie uite să fie mai gentil. Nevasta șefului tânăr, Curley, o femeie mereu suspectată a fi necredincioasă, în fond o femei singură căreia nu i se acordă atenție, încearcă să poarte o discuție în grajd cu Lennie. Din vorbă în vorbă aceasta îi povestește că are valențe de actriță, sugerându-i la un moment dat să-i atingă părul să se convingă de calitățile acestuia.  Ca și în cazul animalelor care îi sunt dragi, Lennie este incapabil să își dozeze gestul, iar când aceasta începe să țipe să-i dea drumul, aceasta se sperie și se zbate, iar Lennie, din dorința de a o potoli, reușete să îi frângă gâtul. Speriat, se retrage în ascunzișul din pădure stabilit cu George. Acolo, în așteptarea prietenului său George începe să halucineze: o vede pe mătușa Clara dar și căsuța cu iepuri ce avea s-o împartă cu George.

George îl împușcă pe Lennie în timp ce îi povestește despre căsuța lor. Exista oare o altă soluție pentru cel din urmă? Împușcându-l, George vrea să-l ferească pe Lennie de chinurile închisorii.

O carte despre prietenie, despre oameni simpli, care trăiesc de pe o zi pe alta, cu visuri simple. Deși Lennie e o pacoste la care trebuie să fie mereu atent să nu facă greșeli, George nu îl părăsește. Morala? Nu tot timpul poți să-i protejezi pe oameni în felul tău. Poate uneori alegi calea greșită și nu faci decât să-i îndrepți spre prăpastie. Ce soartă ar fi avut însă Lennie fără George?

sursă foto